În calitate de fondator al proiectului România Durabilă, cu convingerea că nu vom avea niciodată o Românie durabilă fără o economie durabilă, consider că avem nevoie de câteva principii sănătoase, care să treacă din generație în generație și care să guverneze modul în care ne construim politicile publice și politicile de dezvoltare a economiei reale.

Printre aceste politici, se găsesc, în mod evident, și politicile fiscale și stim foarte bine că în ultimii 30 de ani am suferit de prea multe modificări. De aceea, Pactul Pentru Fiscalitate, care a fost propus în urmă cu câțiva ani, revine în atenția noastră, a tuturor.

El reprezintă o înțelegere națională pentru principii, pentru fundamente limpezi, care să conducă spre o fiscalitate ce stă în structura construcției unei economii durabile.

Orice schimbare începe cu un prim pas, de aceea curajul de a nu aștepta ceva de la alții, de a te implica și de a încerca să miști câte puțin lucrurile este absolut esențial. În Pactul Pentru Fiscalitate este vorba despre asumare și despre acțiune. Avem o variant nouă, 2022-2023, pentru că trăim niște vremuri mai tulburi și mai anormale decât ne-am fi așteptat vreodată. Este nevoie acum, mai mult ca niciodată, de consens, e important ca mediul de business să înțeleagă care îi sunt principiile de care are nevoie pentru ca lucrurile să funcționeze bine, e nevoie de un mediu politic ce trebuie să trateze transpartinic niște lucruri care pot să contribuie la dezvoltarea României și toate acestea sub o umbrelă a dialogului și a comunicării despre lucruri care ne pot ajuta pe fiecare dintre noi să trăim într-o Românie mai bună, mai stabile, chiar dacă suntem înconjurați de foarte multă incertitudine. Pentru toate acestea este, însă, nevoie de bani. Fără bani nu se va face niciodată nimic și pentru a avea bani ai nevoie de o economie funcțională și de o fiscalitate, care să știe, pe de-o parte, cum să extragă sumele potrivite din economie și cum să le redistribuie, iar, pe de altă parte, ai nevoie de o economie care să se ghideze după niște principii sănătoase, simple ale echilibrului și ale echității. Par lucruri generale, par lucruri teoretice, dar fără de care o Românie de mâine nu are cum să funcționeze.

La un moment dat am numărat 268 ale Codului Fiscal, făcute în cascadă, unele lună de lună.

Și vorbim doar despre legislația primară, nu despre Hotărârile de Guvern și despre tot ce înseamnă legislația terțiară.

Lucrurile acestea nu pot continua așa și de aceea avem nevoie de o ancoră de stabilitate, avem nevoie de un Pact Pentru Fiscalitate și avem nevoie de politici publice făcute profesionist, așezat, în sprijinul dezvoltării economice a României.

De ce discutăm din nou despre Pactul Pentru Fiscalitate? Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare ni-l oferă o lectură a textului din 2014.

Dacă în urma acestei lecturi ne vom întreba cum ar fi arătat România din punct de vedere al echilibrelor macroeconomice sau bugetare, din punct de vedere al datoriei publice, din punct de vedere al vulnerabilităților pe care România și le-a amplificat în ultimii ani, da, e nevoie de discutarea punerii fiscalității românești pe principii.

Inclusiv pe principiul din Constituție care spune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Toate aceste privilegii și/sau discriminări nu fac decât un singur lucru: ne divizează nația și distrug solidaritatea!

„Un ”Pact” este o înțelegere între două sau mai multe părți asupra unui concept sau asupra oricărui alt obiectiv care se cere îndeplinit în interesul tuturor celor care sunt de acord să participe la înțelegerea respectivă. Am putea vorbi și despre  „un pact asupra fiscalității”? Evident că da, deoarece există o astfel de necesitate în economiile și societățile moderne, unde atât democrația, cât și normele participative au înlăturat arbitrarul și tirania autocratică. Fiscalitatea, ca proces de atragere și de utilizare a resurselor, este elementul vital al existenței unei entități naționale, dar și instrumentul esențial în orientarea și susținerea dezvoltării și progresului economic și social. Tocmai datorită acestor funcții importante pentru viața și dezvoltarea societății, fiscalitatea are nevoie în lumea modernă de o înțelegere și de o susținere cât mai largă, din partea tuturor participanților la economia reală, fapt sintetizat printr-o relație stabilă, echilibrată și responsabilă între Stat și Populație. România are acum nevoie, mai mult ca niciodată, de această relație corectă dintre stat și cetățean, care să se reflecte simbolic într-un „Pact” menit să crească încrederea cetățeanului contribuabil în capacitatea statului de a utiliza sursele bugetare acumulate în interesul prezent și viitor al acestuia.”

Tranziția spre un sistem fiscal stabil și deci predictibil este un prim semnal al adâncirii integrării României în Uniunea Europeană, un pas fundamental în pregătirea armonizării politicilor fiscale la nivel comunitar.

Dar înainte chiar de construirea sa sunt necesare acțiuni în sensul echilibrării bazelor de impozitare (precum între muncă și capital, între producție și consum, între sector public și sector privat ș.a.).

Știut fiind că instrumentul creșterii ratei fiscalității are o limită naturală peste care încasările statului scad dramatic, respectarea și aplicarea fermă a legislației fiscale devine o alternativă esențială pe latura punitivă a politicii fiscale.

O fiscalitate stabilă înseamnă predictibilitate pentru mediul de afaceri și tocmai de aceea noi, Camera de Comerț și Industrie a României, susținem această inițiativă: Pactul Pentru Fiscalitate.

În anul în care democrația modernă din România împlinește vârsta mesianică de 33 de ani, este momentul unei schimbări de paradigmă în fiscalitate. Politica fiscală oportunistă și bazată pe interesele unui grup sau altul, pro-ciclică și fără fundament economic, trebuie înlocuită cu una ancorată în realitatea secolului XXI, într-un sistem fiscal în care toți contribuabili participă în mod echitabil la binele comun.

Acest lucru trebuie să vină la pachet cu responsabilitatea în cheltuireă banului public și cu un sistem de administrare fiscală care să iasă definitiv din mentalitatea și practicile fanariote. M-am alăturat acestui demers în speranța că vocea noastră, a unui grup de profesioniști cu mulți ani de experiență în domeniu, va fi ascultată, iar România va putea să devină locul preferat de acțiune al cât mai multor investitori de calibru.

Americanii spun “It takes two to tango” (“Este nevoie de doi pentru a dansa un tango”). Parafrazând, se poate spune că pentru a avea o fiscalitate corectă, eficientă și orientată către dezvoltare, este nevoie să existe coordonare, cooperare și compromis între parteneri: Guvernanți și Contribuabili.

Numai printr-o legislație fiscală clară și explicită, numai prin impozite și taxe stabilite în concordanță atât cu nevoile statului, cât și cu capacitatea de plată a contribuabililor se poate obține un grad de conformare voluntară suficient de ridicat pentru a garanta colectarea fondurilor necesare Guvernului pentru acoperirea nevoilor sociale și pentru asigurarea unei creșteri economice reale în România.

De aici necesitatea și utilitatea unei “înțelegeri”, a unui “Pact Pentru Fiscalitate” care să stea la baza sistemului fiscal românesc.