Definiţia spune că fiscalitatea este ansamblul legilor, reglementărilor şi modalităţilor de impozitare. Să fie, oare, doar atât? Fiscalitatea este chiar pedalierul economiei. Însă este acceleraţia sau frâna?
Să ne gândim puţin. E normal, ca la 33 de ani de la Revoluţia din 1989, şi la 15 ani de când am pătruns în marea familie a Uniunii Europene, aproape jumătate din populaţia rezidentă a ţării să trăiască în pragul sărăciei sau cu privaţiuni majore (1,5 milioane de români trăiesc cu mai puțin de 25 de lei pe zi, iar 1 din 3 angajați încasează mai puțin de 1.400 de lei lunar)?
E normal ca, împinşi de nevoi şi sărăcie, lipsiţi de perspective reale în propria ţară, peste 9,7 milioane de români să fie constrânşi, în ultimii ani, să părăsească patria pentru a lucra în afara graniţelor?
În tot acest context tulburător, cum am putea revitaliza şi eficientiza politici şi sisteme, precum cele educaţionale, cele de sănătate sau cele demografice, pentru ca România să se poată dezvolta, cu adevărat, ca societate? Cum am putea avea o infrastructură demnă de secolul în care trăim?
La toate aceste, foarte multe, întrebări s-ar putea răspunde simplu: prin reforme şi investiţii!
De unde însă bani pentru reforme şi investiţii? Răspunsul este cât se poate de logic şi… la îndemână: banii sunt aici! Trebuie doar colectaţi!